21 martie Ziua Internațională a Poeziei


Ziua Internațională a Poeziei, care este marcată pe 21 martie ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni susținute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999. Ziua Internațională a Poeziei este o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitori din întreagă lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. Se spune că poezia este sufletul nostru, prin urmare este viața noastră. O societate cu adevărat superioară scoate la lumină din sufletul său poeți să cucerească o lume întreagă prin cuvânt. Poezia există în tot ceea ce ne înconjoară. Trebuie doar să o vedem, Poezia din natură, poezia din suflet, poezia din cărți. Poezia este imaginație, creativitate, sensibilitate și frumos, se identică cu aspirațiile noastre adânci. Fără poezie am fi săraci în interiorul nostru. Poezia este arta de a îmbunătăți, de a apropia și de a umaniza, ea înfrumusețează lumea și este dimensiune spirituală.

Ion Creangă – 184 de ani de la naștere


Astăzi se împlinesc 184 de ani de la nașterea lui Ion Creangă, unuia dintre clasicii literaturii române, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români, denumit și ”maestru basmelor și poveștilor”. Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, din ținutul Neamț, în familia lui Ștefan a Petrii Ciubotaru și a Smarandei Creangă. Tinirețea lui Creangă a fost descrisă pe larg în opera sa principală ”Amintiri din copilarie”, unde poate fi admirat farmecul dialectal și limbajul potrivit care aduce un adaos de frumusețe. În 1875 Ion Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. Între 1875 și 1883 scrie cele mai importante opere ale sale. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără: poveștile ”Capra cu trei iezi”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Ivan Turbincă”, ”Povestea porcului”, ”Punguța cu doi bani” și ”Soacra cu trei nurori”; povestirile ”Moș Ion Roata și Unirea”, ”Păcală”, ”Prostia omenească” și ”Ursul păcălit de vulpe” și evident romanul autobiografic” Amintiri din copilărie”. S-a stins din viață la 31 decembrie 1889 la Iași. Dar a rămas și va rămâne veșnic cel mai mare povestitor al neamului nostru.

Grigore Vieru – poet al neamului românesc


Grigore Vieru s-a născut la data 14 februarie 1935 într-o familie de plugari români, în satul Pererîta, fostul județ Hotin (azi Republica Moldova). Grigore Vieru a copilărit în satul natal alături de tatăl Pavel și mama Eudochia până în anul 1950, când a terminat școala de șapte clase. Se mută apoi în orașul Lipcani, pentru a urma școala medie, pe care o termină în anul 1953. A debutat ca scriitor în anul 1957, în timpul studenției, cu volumul de versuri pentru copii, Alarma. Poetul nostru drag ar fi împlinit 86 de ani în ziua de 14 februarie 2021, dar el a plecat sus și ne veghează. Zi de zi, an de an, e tot mai departe, însă neuitat. Sursa poeziei lui Grigore Vieru este viața în toată complexitatea ei: copilăria, bucuria tinirească, neliniștea și suferința iubirii absolute. Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău, o stradă din Iași și o stradă din Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. Grigore Vieru a încetat din viață pe data 18 ianuarie 2009 la Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac.

Iulian Filip – prietenul copiilor


  • Poetul, prozatorul, eseistul, dramaturgul Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948 în familia Anei și a lui Ion Filip din s. Sofia, Drochia. Iulian Filip este poetul care a marcat prin rime, personaje și culoare copilăria mai multor generații. Copilăria nu este o perioadă din viață, este un anotimp care își învestește rădăcinile în povești și poezii. Din 1990, timp de un deceniu și jumătate, a fost șef al Departamentului Cultură al primăriei municipului Chișinău. A contribuit la deschiderea mai multor biblioteci și teatre în capitală, a organizat nenumărate concursuri și activități artistice cu participarea elevilor. Cea mai mare parte a muncii sale e legată de carte. Munca sa literară – poezie, proză, dramaturgie – a fost apreciată cu mai multe distincții și premii: Premiul ”Ilie Gravorul” (1996) al Academiei Române pentru culegerea folclorică cât e Maramureșul. În 2012 obține Marele Premiu al Uniunii Teatrale din Moldova pentru piesa Pălăriuță Oranj și Lupul din râpă, și este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1975) și al Uniunii Scriitorilor din România (2001). În 1993 i s-a conferit titlul de ”Maestru în Arte”, iar în 1998 – Medalia ”Mihai Eminescu”

Alexandru Donici – Fabulistul


La 19 ianuarie 1806 se naște fabulistul moldovean Alexandru Donici, primul dintre cei patru fii ai clucerului Dimitrie Donici și ai Elenei, născută Lambrino. S-a născut la Bezin (azi Donici) raionul Orhei. Și-a început în tinerețe cariera militară fiind trimis la liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache, În 1825 este trimis ca sublocotenent în regimentul ”Ekaterinburg”, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiare, revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamț. Alexandru Donici a rămas un nume de referință în literatura română datorită fabulelor sale. În 1835 este evidențiat ca traducător în revista mascovită ”Teleskop” traducând fabule de Pușkin și Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin ”Țiganii” (1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 și 1842 editează două cărți de Fabule cu opere proprii și traduceri. În creația sa sunt populare: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul broasca și știuca, Doi cîini ș.a.