Legenda Mărțișorului


martisor_79900600

Una din legendele simbolului primăverii spune ca soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul vazând ca aceasta a luat chiăul unui tânar, l-a rapit și l-a închis într-o temniță, provocând suferință întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările să mai cânte.. până nici nu mai râdeau. Nimeni nu știa ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu și să elibereze soarele. Această a porni la drum, având puterea multora dintre pământei. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Spre sfârșitul ierni, această a găsit castelul zmeului și s-au luptat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slabit și grav rănit, tânărul a reușit să ajungă până la temnița soarelui, l-a eliberat, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpadă albă. Soarele a urcat pe cer și a vestit venirea primăverii, umplând  de fericire inimile pamântenilor. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curăjos legând cu o ață două flori: una albă, altă rosie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Astăzi, mărțișorul este purtat întreagă lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructier. Se crede că această vă aduce belșug în casele oamenilor, iar dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, această se vă împlini numai decât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte satelor Moldovei pomii sunt împodobiți de mărțișoare

Ion Creangă – mărțișorul literaturii române


20180301_165319

În prima zi a lunii martie, în anul 1837, în satul Humulești, județul Neamț, (astăzi face parte din orașul Târgu Neamț), se naște marele scriitor Ion Creangă. 

Familia din care provine scriitorul este numeroasă, părinții lui, Ștefan și Smaranda, au în total 8 copii, însă din nefericire trei dintre frații lui se sting din viață de mici. Educația lui Ion Creangă începe în anul 1847, la școala din sat, unde îl are drept dascăl pe Vasile a Ilioaei și apoi pe bătrânul Iordache. La inițiativa mamei, doi ani mai târziu, bunicul său îl duce, împreună cu fiul cel mai mic al acestuia, Dumitru, la scoală în Broșteni. Aici îl are dascăl pe Nicolae Nanu.

Anul 1858 aduce un moment dificil în viața lui Ion Creangă, tatăl acestuia se stinge din viață, departe de casa din Humulești. După această nefericită pierdere, un an mai târziu, pe 23 august, se însoară în Iași cu fiica preotului Ioan Grigoriu, Ileana și devine tatăl unui băiețel în anul 1860. În același an începe slujba în cadrul bisericii, în calitate de diacon, la biserica Sfânta Treime. Rămâne în slujba bisericii o perioadă de 12 de ani. În 1861 urmează Facultatea de Teologie proaspăt înființată, iar între 1864-1865 studiază la școala Preparandală, intenționând să lucreze în învățământ.

Scriitorul Ion Creangă demonstrează o deosebită abelitate ca pedagog, funcție pe care o îndeplinește cu succes o perioadă de 25 de ani. Pe parcursul activității sale în învățământ, scriitorul humuleștean a realizat patru manuale școlare, în colaborare cu alte persoane care lucrau ca pedagogi.

Divorțat de soție, se mută împreună cu fiul în cartierul Ticău, din Iași, unde rămâne aici, în căsuța sa, pe care obișnuia să o numească ”bojdeucă”, Ion Creangă scrie minunatele sale povești, povestiri și basme, care rămân nemuritoare.

Întâlnirea din anul 1875 dintre scriitorul humuleștean și poetul Mihai Eminescu are ecouri puternice în inima fiecărui român pasionat de graiul moldovenesc al creațiilor din renumita bojdeucă a Ticăului, deoarece la îndemnul lui Eminescu se nasc marile creații ale povestitorului. Astfel, între aceste două personalități ale literaturii române se leagă o prietenie pe vecie, din urma căreia românii au câștigat un valoros scriitor român, apartenent al literaturii noastre clasice.